Integrare sau xenofobie?

Frica de străini (xenofobia) a fost după 1989 un adevărat cap de afiş în economia României. Nu ne vindem ţara, scria pe toate bannerele şi afişele, această propoziţie fiind scandată de toţi, de la opincă la vlădică. Nu că am şti ce să facem cu ţara dacă nu o vindem. Avem o ţară mare, frumoasă, şi mănoasă, păcat că-i locuită. Ne văităm că am vândut BCR, Petrom, şi altele. Cârtim pe toţi şi pe toate. Privim cu un ochi critic la străinii care vor să le cumpere, şi-i acuzăm de falsitate, de înrobire a spiritului neaoş românesc, de distrugere a naţiunii. Bun, să presupunem că nu vindem nimic la nimeni, nici un BCR, nici un Petrom, ce facem cu ele? Pe lângă faptul că noi vrem să fim în UE doar cu dreptul de liberă circulaţie, şi fără nici o obligaţie, fără vreo relaţie comercială cu vreo ţară străină, ce vrem noi de fapt?

Mit: Străinii vor să ne cumpere pe nimic.

Realitate: Străinii nu-s proşti, şi nu dau banii pe degeaba. Să presupunem că firma X are un viitor strălucit, dar acum este prost condusă, fără bani de investiţii care sunt necesare, cu o mulţime de personal care freacă menta. Are nevoie de eficienţă, de bani de investiţii, de know-how, de multe. Cine ar da un miliard de euro pe această firmă ştiind că mai trebuie să bage încă 500 de milioane de euro? Care-i valoarea de piaţă a firmei X? Cu cât ai mai puţini cumpărători, cu atât preţul scade. Dacă noi am fi băgat cei 500 de milioane de euro în investiţiile necesare, dacă am fi eficientizat forţa de muncă (inclusiv disponibilizări), dacă am fi adus oamenii pricepuţi să o conducă, probabil că am fi obţinut miliardul. Altfel, mă îndoiesc. Vedeţi cazul BCR. A crescut, şi s-a vândut la preţ record, de vreo 3-5 ori mai mare decât preţurile iniţiale vehiculate înainte cu vreo câţiva ani. Corect. Vedeţi acum şi cazul CEC. Logica străinului este să nu dai bani degeaba. Pentru că degeaba-i dai.

Mit: Străinii vor să ne subjuge, să ne transforme în consumatori şi să pună mâna pe toate resursele noastre, şi apoi?

Realitate: Apoi ce? Uităm evidentul. Suntem deja subjugaţi. De ai noştri. Suntem sclavi pe bani mult mai puţini decât mai dezvoltaţi. Toţi suntem sclavi. Vrei să nu mai fii sclav? Pune mâna şi vinde tot, renunţă la casă, la televizor, la telefon, la şcoală, la servici, la prieteni, la familie, la medici, la medicamente, şi cu banii ia-ţi un topor, undiţă, cuţite, şi du-te şi trăieşte în mijlocul pădurii. Felicitări, eşti liber, până te prinde pădurarul că tai lemne nemarcate sau că faci braconaj. Cât timp depinzi de bani, eşti sclav. De aceea se doreşte bogăţia, nu din evidentul înscris pe bancnote, nu din dorinţa de a dormi pe un pat plin cu bani (deşi poţi s-o faci), ci din perspectiva a ceea ce poţi să faci cu bogăţia, datorită puterii pe care o obţii. Puterea este urmărită de toţi, de la opincă la vlădică (mai ales la vlădică). Însă, contează la fel de mult ce faci cu puterea când o obţii. Poţi să faci lucruri bune, sau lucruri rele. După mine, singurul lucru care cu adevărat trebuie să fie asigurat de stat este cadrul legislativ care să împiedice abuzurile. Şi doar asta poate să împiedice lăcomia să nu degenereze. Progresul a apărut atunci când un om a încercat să-şi uşureze munca şi a identificat o metodă de a face ceva mai simplu sau mai repede decât până atunci. Sau când a dorit puterea. Lăcomia, dorinţa de a lenevi şi de a evita durerea au împins progresul mai departe decât a făcut-o vreun ideal nobil vreodată. Prin urmare, suntem deja subjugaţi, şi toate resursele nu sunt ale noastre, ci ale statului. Stat din care nu prea facem parte. Şi apoi?

Mit: Străinii ne vreau răul, şi doar noi, prin forţele noastre strămoşeşti, de la Ştefan cel Mare, de la Mihai Viteazul, de la Basarabi încoace, putem să îi oprim.

Realitate: Şi străinii “e” oameni. Ca şi fiecare din noi. Unii ne vor răul, alţii nu. Generalizarea strică. Aici avem parte de o clară fobie, adică de frică. Frica este iraţională, şi nu poate fi explicată sau învinsă raţional. Doar repetiţia şi educaţia pot transforma o fobie precum xenofobia în ceva uşor. Repetiţia în sensul de a ne repeta încercarea de a convinge subconştientul de contrarul fobiei. Educaţia în sensul propriu, de a ne şcoli copiii, adulţii şi bătrânii cu privire la prostia acelei fobii.

Mit: Ne putem descurca şi singuri, nu avem nevoie de nimeni. Suntem aici de 2000 de ani şi ne descurcăm. Şi alţii se descurcă singuri şi uite ce bine o fac.

Realitate: Da, cu descurcatul singuri într-adevăr există şi alţii, gen Coreea de Nord, Nigeria, Somalia, etc. Asta vreţi? Pentru că dacă nu vreţi sărăcie, foamete şi lipsire de drepturi, atunci nu ne putem descurca singuri. Libera trecere a apărut la fel ca şi comerţul liber. Eu am ceva ce tu îţi doreşti, tu ai ceva ce îmi doresc eu. Fie că-i vorba de un loc turistic, fie că-i vorba de un produs. Dacă tu nu-mi oferi nimic, eu de ce te-aş lăsa să-mi foloseşti bunul, când există alţii care doresc să-l folosească, şi care au ceva ce să-mi ofere. Agricultura noastră este de subzistenţă, bazându-se pe rugatul la dumnezeu să plouă, şi pe mila lui ăl de sus să se coacă, şi să nu dea boala. Industria se bazează doar pe forţa de muncă, pe motivul că-i ieftină, şi oricând se poate să apară ţări unde-i şi mai ieftină, şi ne mirăm de ce dispar locurile de muncă. Turismul nu există, că nu avem nevoie de alţii. Serviciile nici atât, din acelaşi motiv. Nu dragilor, nu ne putem descurca singuri. Nu ştim cum, şi nu vrem să învăţăm.

Aşadar, degeaba ne batem cu pumnii în piept, pentru că nu ne putem descurca singuri. Frica de străini nu-şi are rostul, ba chiar de străini avem nevoie, fie şi numai pentru un alt punct de vedere. Sunt de acord că atunci când şi ştim cum, şi vrem, şi şi putem să ne gospodărim eficient, atunci avem nevoie de firme autohtone puternice, de capital românesc şi de antreprenori români şcoliţi. Dar până atunci, degeaba ne văităm. Adevărul este, că nu vrem să ne trezim din amorţeală, nu vrem să învăţăm, şi nici nu vrem să facem ceva. Ăsta e adevărul. Şi-l ştiţi şi voi. Mă întreb oare, atunci, de ce nu simţim românofobie?

Cauta pe www.DexOnline.net orice cuvant sau expresie pe care n-ai inteles-o in articol.