Barcelona revizuită: ce am descoperit în cea de-a doua vizită

În partea trecută v-am povestit cum a fost cu workshopul, cu echipele și cu tot ce am observat la felul în care lucrează spaniolii și japonezii. Am zis atunci că vă povestesc separat despre arhitectura Barcelonei ca oraș, despre Gaudí, despre urbanism și despre restul. Deci aici vorbim strict despre asta.

De la o vizită la alta: diferența dintre descoperire și revizuire

Trebuie să zic din start că nu a fost prima mea vizită. Mai fusesem o dată în Barcelona, așa că nu am mai avut acel prim șoc de „wow, unde sunt”. De data asta am avut și timp liber în care m-am plimbat pur și simplu, am recunoscut străzi, am văzut ce s-a schimbat de la ultima vizită și am ajuns direct la locurile pe care le ratasem prima dată.

E o diferență mare între a descoperi un oraș și a-l revizita, mai ales unul atât de dens cum e Barcelona.

Primul lucru pe care vreau să-l zic: orașul e aglomerat. Foarte aglomerat. Nu știu dacă e vorba de sezon, de faptul că august e vârf de turism, sau pur și simplu de cum arată Barcelona în ultimii ani, dar zonele centrale sunt sufocate de oameni. Mi se pare că și în februarie, când am fost prima dată, era asemănător, dar acum am stat și foarte central comparativ cu atunci, deci s-a simțit mai tare.

Pe Ramblas, de exemplu, la un moment dat mergi la pas de melc doar pentru că nu ai loc fizic să accelerezi. Mereu am considerat că aglomerația, de bine sau de rău, schimbă complet cum experimentezi arhitectura, pentru că nu mai ai spațiu mental să te uiți în sus la o clădire, ești prea ocupat să nu calci pe cineva.

La noi, chiar și în zonele cele mai pline din centrul Bucureștiului, nu ajungi la nivelul ăsta de aglomerație decât poate de sărbători sau la vreun eveniment punctual. Aici e ceva constant, zi de zi, indiferent de oră.

Două orașe într-unul: Cerdà și Gaudí, rațiune și organic

Acum, despre arhitectură propriu-zisă. Barcelona are practic două orașe suprapuse. Jumătate din centru e Cartierul Gotic și Born, cu străzi strâmte și întortocheate, moștenite din perioada medievală. Cealaltă jumătate e Eixample, cartierul modern, construit pe o grilă de blocuri cu colțuri tăiate.

Diferența vine de la un inginer, Ildefons Cerdà, care prin 1859 a propus un plan nou pentru oraș, pentru că centrul vechi era supraaglomerat și insalubru chiar și atunci. Cerdà voia un oraș cu acces egal la lumină și la aer pentru toată lumea, indiferent de venit. De-aia grila lui are colțurile tăiate, ca să circule mai bine și traficul, și oamenii.

Ce e mișto e că, deși Eixample (trama stradală din Barcelona) e logic până la ultimul detaliu, tot reușești să te pierzi în oraș, mai ales când treci granița dintre cele două zone fără să-ți dai seama. Ieși dintr-o stradă perfect dreaptă și intri într-un labirint unde telefonul îți arată o săgeată care se învârte, pur și simplu pentru că nu mai există un unghi drept la care să se raporteze.

Apropo de deplasat prin oraș, trebuie să zic ceva despre metrou, pentru că e un subiect la care mă gândesc constant când sunt acasă. Metroul din Barcelona are stații dese, trenuri care vin la 3-4 minute în orele de vârf și linii care chiar acoperă tot orașul, inclusiv zonele periferice.

La noi, în București, aștepți uneori și 8-10 minute, iar rețeaua nu ajunge nici pe departe peste tot. Nu zic asta ca să mă plâng de România, dar diferența se simte fizic când ești obișnuit cu un sistem și treci brusc la altul.

Bagajele mari, aglomerația de turiști cu valize prin metrou, toate astea sunt un alt strat de haos peste orașul deja dens, so thank God că măcar metroul o duce bine, altfel era jale absolută.

Apoi vine Gaudí, care e un al treilea strat peste toată chestia asta. Dacă Cerdà a gândit orașul din perspectiva rațiunii pure, Gaudí a venit cu tot ce e opusul. Forme organice, curbe care par să crească din pământ, coloane care seamănă mai degrabă cu trunchiuri de copac decât cu elemente structurale clasice. Contrastul dintre Cerdà și Gaudí, între rațiune și organic, mi se pare cea mai bună definiție a Barcelonei ca oraș. Nu alege între cele două, le ține pe amândouă în paralel.

O chestie mai niche pe care am observat-o abia acum, la a doua vizită: balcoanele. Aproape fiecare balcon din Eixample are storuri identice, verzi sau maro, parte din regulamentul original al lui Cerdà pentru fațade unitare.

Dar dacă te uiți mai atent, fiecare balcon e diferit prin ce pun oamenii pe el, rufe la uscat, biciclete, plante, scaune de plastic. Mi-a adus aminte oarecum de blocurile de la noi, unde ai aceeași structură repetată de sute de ori, dar fiecare balcon ajunge să spună altă poveste despre cine locuiește acolo. Doar că la Barcelona fondul e mult mai frumos de la bun început, deci contrastul iese și mai bine în evidență.

Trecând la mâncare, tot legat de cum se trăiește orașul, trebuie să vorbesc despre tapas. La noi, când ieși la masă, stai ore întregi la aceeași masă, cu aceleași feluri puse în față.

La tapas, comanzi porții mici, le împarți, mai comanzi ceva, te muți poate la alt bar pentru runda următoare. La noi ideea de „te muți la alt local la jumătatea serii” nu prea există, de obicei alegi un loc și rămâi acolo până la final. Mi s-a părut mult mai relaxat sistemul lor, pentru că nu te simți legat de o singură masă toată seara.

Ultima chestie: bariera lingvistică. Cu profesorii spanioli comunicam mai mult în engleză, dar accentul și viteza cu care vorbeau uneori ne puneau probleme, mai ales la termeni tehnici de urbanism.

Cu colegii japonezi, engleza era limba comună pentru amândouă părțile, deci uneori ne lua mai mult timp să explicăm o idee decât ne-ar fi luat în limba noastră. Dar asta ne-a forțat să fim mai clari și mai simpli în comunicare, ceea ce cred că a ajutat proiectul final să iasă mai coerent.

Deci, dacă prima parte a fost despre cum am lucrat și cu cine, partea asta a fost despre orașul în sine. Despre cum arhitectura lui spune povestea unui loc care nu a ales niciodată o singură identitate, ci le-a ținut pe toate deodată, chiar și când e sufocat de turiști pe Ramblas la ora prânzului. Concluzie: we love it here!!

Ovidiu S.

Cauta pe www.CeInseamna.net orice cuvant sau expresie pe care n-ai inteles-o in articol.