Peripetii de Alba Iulia

Ei bine nu sunt din Alba si nici nu sunt peripetii by me, ci mai degraba patanii, care mi-au facut ziua de 1 Decembrie mai armonioasa, gustoasa si colorata.
Impreuna cu 4 colegi am plecat la Alba Iulia, cu un grup numit ”Amicii rozelor” si din comitetul carora facea parte una din colege…Trecand peste drumul parcurs cu autocarul, in care am ras incontinuu, odata ajunsi acolo am asistat la parada si am fluturat steagul Romaniei cateva minute bune…
Cand frigul si foamea au inceput sa-si spuna cuvantul, ne-am departajat 4 dintre noi spre o pizzerie din orasel [Pizzeria Tortuga], unde am mancat cea mai buna pizza din viata mea (pizza pe vatra), iar acum eu, care mai ca detestam pizza, am ajuns sa o iubesc. Ce era de remarcat la pizzeria respectiva era designul, multitudinea de culori si vanzatoarele foarte amabile…Parca totul era facut pe gustul meu, de la pereti, afise, scaune, mese pana la pahare colorate…Pur si simplu adorabila, iar pizza aceea mi-a ramas intiparita in memorie, dar si in papilele gustative.
Dupa cateva plimbari prin oras, am dat de cativa tineri care ofereau ”Free Hugs” tuturor necunoscutilor,chiar si noua…insa am fost cam timizi ca sa acceptam, dar ne-am distrat pe seama lor si mai ales cand baietii incercau sa agate ceva si o dadeau in bara.
A urmat ”admirarea” unor ”vedete” (daca se pot numi asa) Dan Diaconescu si Miron Cozma ( app ce priviri sinucigase ne-a tras baiatul care ii tinea umbrela domnului Cozma), dar cine sa-i bage si pe aceia in seama…totusi sper sa nu ajunga din intamplare sa citeasca acest articol, caci a 2-a zi privirile nu vor mai fi doar sinucigase…
Un magazin de cadouri ne-a facut cu ochiul, asa ca am tras putin cu privirea…mi-a placut prezenta admosferei specifice Craciunului, atat prin muzica, aspectul magazinului (interior + exterior), cat si cadourile specifice…Ce am remarcat rapid a fost accentul angajatilor…nu era unul deranjant la auz, mai degraba ciudat pentru noi ascultatorii…
Plimbarea prin micutul targ nu s-a soldat cu nicio achizitie, insa ne-am mai delectat putin pupilele…Oamenii au fost foarte draguti, bine dispusi, amabili si chiar ne-au complimentat frumos.
In cautarea unei shawormerii pentru baieti, am ajuns la o cofetarie…unde ne-am indulcit putin, iar cand am vrut sa mergem la bae am realizat ca nu exista asa ceva acolo (ma intreb cum e posibil sa le fi dat autorizatie pentru functionarea respectivei cofetarii, fara un spatiu sanitar pentru clienti).
Iar cireasa de pe tort a venit dupa numai 10 minute, cand ”telefonul desteptator” a sunat si ne-a anuntat sa ne intoarcem urgent la autocar ca in jumatate de ora plecam (programul era pana la 17, ei ne-au sunat la 13), cica din cauza noastra, ca am plecat singuri, dar a fost pacaleala si defapt a trebuit sa plecam din cauza vremii.
In drum spre casa a aparut un ”pui de filozof” (s-a parasutat din autocarul celalat) care se credea genial si incerca sa ne dea lectii de viata, religie si toate domeniile (chiar si cele la care nu se pricepea), insa cateva replici contradictorii l-au facut sa-si revina cu picioarele pe pamant, iar tot acesta m-a caracterizat ca fiind o persoana care stie sa asculte, sa dea replica si sa manipuleze mintea celorlalti (cam dur spus).
De la baclavaua mancata in respectiva cofetarie mi s-a facut rau (mi-a picat greu la stomac), iar toti incercau sa aibe grije de mine si sa ma faca sa-mi revin cu lamaie, apa, kinley, dar abea cu ajutorul unei doamne bioterapeut care ne insotea am reusit sa-mi revin (m-a masat putin pe mana si cica mi-a dat ”greul” de la bila in jos).
In ciuda unor minuscule aspecte, scurta excursie a fost perfecta, iar Alba Iulia este un oras minunat, despre pizza aceea nu mai zic, caci mi-a ramas la corason !