Mandria si prostia (si lacomia) se platesc

Post mai vechi un pic. Cred totuşi că încă-i actual. Deşi am mai tăiat din el pe ici pe colo. Că tot citii un articol la care subscriu întru totul.

Psihologic vorbind, oamenii au anumite trăsături care favorizează abuzurile. Lăcomia, prostia şi mândria sunt printre cele mai citate dintre ele. Partea interesantă este ele te pot face să apari fie fraier fie şmecher. Adică cei care sunt mândri pot fi abuzaţi de cei lacomi, iar cei lacomi de cei mândri. Pentru orice cerere poate apărea oferta. De aceea există oameni care dau mii de euro pe câte un ceas, şi oameni care vând ceasuri de mii de euro cu profituri imense (şi nici unul dintre cumpărători nu se plânge că a fost abuzat). De aceea există excrocherii, falsuri şi tot felul de chestiuni la limita legii. Pentru că se poate. Şi pentru că unii oameni sunt pur şi simplu incapabili să gândească în perspectivă.

Cunosc un patron foarte bun prestator de servicii în branşa lui care îmi spunea că în anumite domenii, dacă nu faci omului un tarif care să se apropie de ceea ce consideră acesta că este un preţ corect, rişti să pierzi. I s-a întâmplat de câteva ori (el are ca activitate prestări de servicii de consultaţă financiară şi lucrează de obicei cu tarife mai reduse decât concurenţa) ca un client care „ştia” că un anumit serviciu valorează 1.000 de lei să îl refuze, pentru că nu era sigur de „calitatea” serviciului prestat, pentru că el ceruse doar 500 de lei. Cum adică, dacă clientul era „absolut sigur” că pe piaţă acel serviciu valorează atâta, în mod sigur amicul meu face rabat la calitate. Bine, oameni de acest gen sunt mai puţini în România, dar experienţa aceasta are corespondent în multe domenii.

Abuzurile, profiturile imense şi toatea astea sunt în floare cam peste tot în lume. Unele sunt legale, altele nu. Iar cei ce nu ştiu să gândească şi să-şi adapteze achiziţiile la buget şi la nevoi cam iau ţeapă. Brandul (marca) se plăteşte, urgenţa se plăteşte, prostia se plăteşte. Altfel cum poate avea o firmă de genul Provident sute de mii de clienţi, când DAE la împrumuturi trece de 100%?

Când oamenii cred că au nevoie disperată de bani, apar cămătarii. Când oamenii cred că trebuie neapărat să epateze, apar firmele de renume. Chestia este că foarte mulţi oameni doar „cred” anumite lucruri, nu şi au nevoie de ele. Criza în general apare se prea generalizează lucrurile, atunci când oamenii îşi dau seama că au investit greşit, că au vrut ceva ce nu li se cuvinea, şi/sau când trebuie să plătească.

Criza noastră a început din 1989, şi încă nu s-a terminat. Dar, pe lângă cea profundă, morală şi spirituală a oamenilor, a mai apărut o criză, criza economică. Noi am fost (exemplu plastic) în cazul unui om care încerca să se ridice mai sus trăgându-se de urechi. Nu merge aşa. Am spoliat o ţară întreagă, transformând furtul şi abuzul în fapt normal, obişnuit, şi acum ne plângem că nu mai merge ca până acuma. Nu am făcut nici un gest, nu am încercat să vedem mai departe de lungul nasului, am acceptat toate astea ca fiind lucruri normale, şi acum ne dăm seama că am luat ţeapă. Pseudo-democraţia pe care am experimentat-o în ultimii 20 de ani îşi cam trăieşte sfârşitul (sper), criza economică fiind rezultatul direct al acesteia. Tot ce se întâmplă acum în România şi nu numai – multe ţări din lumea asta trăiesc acelaşi lucru – este rezultatul direct al prostiei, lăcomiei şi mândriei. Nu neapărat în ordinea asta.

Profituri mari şi rapide, lipsa gândirii obiective, logice şi lipsa bunului simţ, toate astea n-ar fi fost nimic dacă ar fi existat un cadru legal care să împiedice abuzurile şi o educaţie economică făcută cum trebuie. Furtul (şi consider furt şi economia subterană, nedeclararea veniturilor, etc) este generalizat şi în mare nepenalizat. Ia gândiţi-vă ce s-a întâmplat cu impozitul forfetar. Eu cred că scandalul imens care s-a iscat odată cu introducerea lui a fost de fapt generat mai mult de economia neagră decât de patronii care au pierderi. Nu 10%, nu 30% nu 50%, ci cred că depăşeşte 80% această economie subterană, unde pentru fiecare leu declarat şi muncit de firmele cu cifră de afaceri mai mică de 10 milioane de euro mai există încă pe atât în chestii ilegale (contracte de comodat deşi se primesc chirii, contracte de închiriere nefiscalizate, deduceri de tot felul, venituri din drepturi de autor pentru servicii prestate – gen şoferi/coafeze, munca la negru, etc). E generalizat totul, şi pe faţă. Habar n-aveţi câte persoane vor credit de la o bancă, spunând că iau pe cartea de muncă minimul pe economie şi în mână de trei ori mai mult, la negru. Şi oamenii sunt chiar fericiţi cu acest lucru, că iau un ban şi pot eluda fiscul în acelaşi timp.

Problema nu sunt aceste venituri nefiscalizate, sau că eu aş considera că „trebuie” sau nu să fie impozitate – deşi problema impozitării tuturor veniturilor este o problemă falsă. Problema în fapt este că prin căutarea de subterfugii ne lipsim chiar noi de anumite facilităţi, evităm eficienţa şi logica şi tot pe noi ne lovim prin prelungirea status-quo-ului. Statul este cel mai prost administrator din România (deşi pot exista mici excepţii punctuale), asta e clar. Prin urmare logic ar fi fie să reducem ceea ce se află în administrarea statului, pentru a scădea pierderile, fie să-l eficientizăm, fie amândouă. Alegând să ne sustragem de la anumite chestiuni, amplificăm efectele asupra sistemului. Iar sistemul când ajunge să nu mai poată, dă în noi cu putere. Cotizezi o viaţă la bugetul de pensii? Te poţi trezi la 70 de ani că statul nu poate sau nu vrea să-ţi mai plătească pensia. Sau ţi-o taie în două. Că aşa are el chef.

La fel, criza acţionează ca o buclă de feed-back, care se întoarce tot asupra noastră. Pentru orice acţiune există o reacţie. Orice facem sau nu facem, tot pe noi ne afectează. Am luat decizii proaste? Atunci astea ne vor muşca de fund. Am luat decizii bune şi continuăm să luăm decizii bune? Stăm bine.

Doamnelor şi domnilor, mândria şi prostia se plătesc. Iar cei lacomi vor profita întotdeauna de cei mai slabi de înger. Pentru că pot. Însă, toate duc la pierdutul banilor. Când cei lacomi au devenit prea lacomi, criza / feedback-ul îi pune cu picioarele pe pământ. Când cei mândri şi/sau proşti au luat prea multe decizii proaste, criza îi doboară, când nu-i omoară de-a dreptul. Supravieţuiesc doar cei care nu sunt îndeajuns de lacomi, mândri sau proşti pentru a-şi bate singuri cuie în talpă, dar mai ales cei ce ştiu să gândească şi să se adapteze. Bogaţii în general nu mor din cauza crizelor, ci se adaptează, deoarece ei ştiu ceva ce omul de rând nu ştie. Minimizarea riscului dragilor chiar asta este. Minimizarea riscului.

Iar singura chestie logică şi obiectivă pe care o poate pune în aplicare orice stat, este minimizarea riscului. Nu investiţii în infrastructură, cu şpăgi şi firme căpuşă care să ducă la o creştere efemeră a PIB-ului. Nu salarii umflate plus creştere de taxe şi impozite. Ci o chestie mult mai simplă. Eliminarea abuzurilor posibile prin disciplină, ordine şi educaţie. Atât. Dacă asta nu se face, întotdeauna vor exista suficient de mulţi oameni proşti şi/sau mândri fraieriţi de oameni lacomi care să genereze crize, şi crize care să-i doboare sau să-i facă să gândească.

Degeaba gândim că alţii sunt de vină. Fiecare are partea lui de vină. Orice şpagă sau chestie ilegală amplifică sistemul. Dacă tu n-ai şti că ţi se va cere şpagă pentru o anumită chestie, ai accepta-o? Ai raporta-o? Orice „auzit” de la prieteni / rude / diverse persoane îţi induc o anumită stare de normalitate, te duc mai aproape de a accepta un abuz, doar bazat pe faptul că ştii că nu eşti singurul care l-a acceptat. Asta este adevărata mentalitate de turmă. Doar pentru că alţii au acceptat ceva, ne simţim obligaţi să acceptăm şi noi. Nu avem suficientă încredere în noi şi în judecata proprie sau suficientă încăpăţânare pentru a face ceva doar pentru că noi vrem sau considerăm că-i bine.

Ce ne protejează mai bine? Un stat în care lui Madoff i se taie mâna pentru escrocherie, sau un stat în educaţia financiară şi economică preîntâmpină un asemenea caz? Ce previne mai bine riscul, gândirea logică sau legea? Puneţi mai mulţi în oală, nu numai români. Firme de renume din domeniul financiar au avut bani la Madoff. Proşti există peste tot, şi la toate nivelurile. Faptul că o lege există sau nu n-are de a face cu prostia, n-o sporeşte şi nici nu o scade. Dar unde există gândire sănătoasă, s-ar putea să nu existe atâtea excrocherii şi probleme, plus că ar exista mult mai puţine crize. Iar faptul că există crize în toată lumea nu înseamnă că este şi normal să fie aşa.

Cauta pe www.DexOnline.net orice cuvant sau expresie pe care n-ai inteles-o in articol.