Nebunie? Sau luciditate?

Tocmai s-a terminat o săptămână cât o lună. Nebunie generală. Patroni care îşi lasă activele pe mâna băncilor, că nu mai vreau să facă nimic cu ele şi nu ar obţine nimic dacă le-ar vinde. Oameni care nu vor să ştie de nimic şi de nimeni, dar să iasă în câştig. Egoismul la cote maxime. Şi am asistat la o discuţie între un patron (amic de-al meu, hârşit şi trecut prin multe) şi reprezentanţii unor administraţii publice & partide politice. Din care am ieşit cu nasul în pământ şi cu liniştea distrusă. Şi ferm convins că undeva s-a scurtcircuitat ceva, în România mea. Şi după asta, colac peste pupăză, am avut o discuţie cu amicul, discuţie lungă de aproape 8 ore pe zi. Timp de vreo 4 zile. Şi vă reproduc un model de gândire de om care s-a săturat. De proşti, de prostii şi de stat.

Oare cum ar fi să nu plătim nimic statului? Ce relaxare, ce linişte… Din toate punctele de vedere… Am asistat la o adevărată revoluţie în gândirea patronilor, în ultimele zile. Totul a fost vorba americanului „hectic”, dute-ncolo vino-ncoa, şi aşa mai departe. Dar am rămas cuo idee fixă. Foarte mulţi oameni se gândesc ce să facă cu viaţa lor, şi de ce s-ar merita să susţină cu bani un stat care de multe ori este împotriva dorinţelor proprii. Look no further.. Hai să discutăm un pic despre stat. Cel românesc, că altele mai dezvoltate nu ne interesează. Hai să privim lucrurile din perspectiva „şi mie ce-mi iese?”, şi la persoana întâi.. Cu riscul de a fi huiduit.

Aşa că, din perspectiva unui om care s-a săturat să ţină un stat falimentar (după cum se exprima chiar amicul meu – eşti citat, Mihai) în spate, şi care vrea să obţină maxim de beneficii din viaţa sa, plus că din moment ce toată lumea se gândeşte la ce poate obţine personal, nu la ce poate da sau face, de ce ar gândi şi el altfel, vă propun un subiect de gândire.

Teoretic, impozitele şi taxele pe care le plătim statului au un caracter de taxă de protecţie. Noi plătim, ca statul să ne poată asigura una şi alta. Ce ne asigură statul?

– Protecţie militară. No argument here, cu excepţia faptului că acum suntem şi membri NATO şi membri UE, aşa că armată nu ne prea trebuie. Armata noastră a trecut la forma nouă, de gardian şi poliţist international, alături de alte armate. Nu contestăm asta, şi sunt dispute mari la nivel internaţional, cu privire la necesitatea menţinerii unor forţe armate în ţări care nu sunt nici deosebit de importante internaţional, nici cu nuş-ce resurse importante. Dacă ne-ar lăsa în pace, nici dracul nu ne-ar băga în seamă. Şi lăsăm la o parte existenţa obligaţiilor de membri, că armata noastră dacă are 10.000 de soldaţi înseamnă că e suficientă timpurilor noastre şi necesităţilor de membri NATO & ONU & EU. Deci, jos cu punctul ăsta.

– Protecţie civilă sub forma poliţiei. Lege şi ordine. Aici e important. Dar vi se pare că avem ceva funcţional? Jusţiţie corectă şi completă? Eu spun că nu. Justiţia se face în baza unor legi, iar dacă legile favorizează infractorii, atunci justiţia nu poate fi corectă, chiar dacă e legală. Jos şi cu punctul ăsta.

– Protecţie socială. Chestia e că protecţia socială nu e ce ar trebui să fie, ci mai mult un soi de Robin Hood. Asistare socială. Nu mă protejează pe mine, ci pe alţii care nu vor sau nu ştiu cum să se protejeze ei înşişi. Nu sunt favorizat cu nimic, şi ba mai mult, vocea majorităţii spune că dacă câştig mult, să plătesc mult, nu absolut, ci ca procent, ca să susţin pe cei care nu câştigă aşa de mult. Deci, deşi acelaşi procent aplicat la o bază de calcul mai mare dă o sumă mai mare, mulţimea vrea să plătesc un procent mai mare, deci o penalitate. Nu-i nimic, dar pe mine nu mă interesează să susţin pe cineva propus de stat, dacă e nevoie vreau să susţin pe cineva pe care-l aleg eu. Şi nu cred că dacă eu am muncit mult să ajung unde sunt, şi câştig mult (faţă de alţii), ar trebui să fiu penalizat pentru asta. Nu e echitabil, chiar dacă din anumite puncte de vedere e corect. Dacă eu muncesc mai mult decât altul, la un alt nivel de răspundere şi responsabilitate, să zicem că-s doctor şi răspund de viaţa pacienţilor, de ce ar trebui să mi se pună un impozit mai mare pe venit doar pentru că venitul meu e mai mare, să zicem, comparativ cu un muncitor într-o fabrică, care urmăreşte nişte sticle cum se plimbă din stânga în dreapta? Bun, nu spun nimic despre ce ar trebui să fie societatea românească, tocmai pe motivul că discutăm de o societate imperfectă şi imposibil de corectat. Nu că aşa ar fi ea. Deci, vorbim teoretic.

– Echitate şi stabilitate economică şi financiară. Ei, chiar aşa? Jos şi cu asta.

– Protecţia bătrâneţii prin sistemul de pensie. Aye, aici toţi ştim cum stă treaba. Plătim la stat pentru sistemul public, şi dacă vrem să şi trăim bine, mai plătim şi la sistemul privat (chiar şi obligatoriu), că sistemul public de pensii e la pământ. Pică şi punctul ăsta.

– Infrastructură. Hai să fim serioşi, plătim cel puţin 3 taxe pentru acelaşi lucru, unele mai publice, altele mai ascunse, de la rovignetă – taxă de drum, impozite şi taxe pe venit şi la administraţiile locale, şi accize la petrol. Plus alte chestii fără de care nu poate exista lumea bugetului Ministerului Transporturilor. Şi fără să spun de taxele de autostrăzi. Fără autostrăzi. Şi fără să vorbim că mie mi s-a ars placa de bază & stuff la calculator de enşpemiiori că Electrica furnizează fie 180-210 fie 230-240, cu fluctuaţii puternice, în loc de banalul 220. Sau că energia termică se scumpeşte de la lună la alta, că plătesc uneori 500 de lei la un banal apartament cu centrală proprie, pentru ca statul din taxele mele să-i ajute pe alţii să plătească cu 50% mai puţin. Sau, ei, ar trebui să ştim toţi ce şi cum. Infrastructură ioc. Radem şi asta de pe listă..

Ce ar trebui să mai primim de la stat? Mie nu-mi pică fisa nici cum dacă mai există ceva, sau nu. Oricum ar fi, dacă e să gândim egoist, din banii noştri de taxe şi impozite e plătit un întreg aparat muncitoresc de colectare a acestor taxe şi impozite, ce aduc taxele şi impozitele la un nivel aşa mare. Ce a fost mai întâi, oul sau găina? Aţi ajuns cu mine la concluzia că plătim mai mult decât primim? Bun.. Ce i-am spus amicului vă spun şi vouă. Nu vă mai plângeţi. Există soluţii. Dacă cauţi un pic, găseşti. Orice problemă are şi o soluţie, legală chiar. Voila:

Pentru patroni.

Sunt nişte taxe şi impozite de care nu aveţi cum scăpa, cum ar fi cele la administraţiile locale, TVA în câteva cazuri, şi impozitul forfetar. Dar, cel mai important, cheltuielile cu impozitele şi taxele salariale şi cu impozitul pe profit (venit) le puteţi reduce spre ZERO. Cum? Simplu.

Din banii de salariu (cel propriu), şi aşa mai departe, faceţi o vacanţă (că acuma sunt la ofertă de criză) în Cipru. Măcar 10 zile, că atât ia să înfiinţezi un off-shore. Şi vreo 2000 de euro, capital social. Repatriezi tot, şi ai scăpat de impozit pe profit, plus vreo câteva taxe. Poţi obţine profit cât încape. Că de aceea le spune la ţările de acest gen „paradis fiscal”. Înfiinţezi o firmă nouă, transferi activele acolo (pe noua firmă), şi stai cuminte. Cel mult o să ai ceva costuri cu avocaţi şi consultanţi fiscali, dar de la un anumit profit în sus, e mai confortabil aşa. Simplificat la maxim.

Cheltuielile cu asigurări sociale, taxe & stuff le poţi reduce mult, prin simpla metodă de a-ţi lua salariaţii de mânuţă, mânat pe ei la finanţe şi înregistrat ca şi PFA. Le faci contract, pe aceeaşi muncă, însă ai enorm de multe beneficii. Nu le plăteşti acele 40%+ contribuţii pentru stat şi fondurile speciale, îi laşi pe ei să plătească, dacă vor aşa ceva. Ai posibilitatea foarte rapidă să concediezi un salariat (mă rog, PFA) prin rezilierea contractului. E mult mai simplu decât să încerci să trimiţi în şomaj un salariat normal. Plăteşti, dacă nu mă înşel, doar impozitul stopat la sursă, de 16%. Însă nu ai acele mulţimi de taxe care fac diferenţa dintre salariul brut şi cel net, al angajatului, astfel că el poate câştiga un pic mai mult, iar tu poţi plăti mult mai puţin. Ca dezavantaje, sunt doar cele legate de necunoaşterea legilor şi posibilităţilor. De genul că tu nu-i plăteşti la om contribuţii la pensii sau asigurare medicală, el trebuie să plătească singur aşa ceva, însă ca să plătească, trebuie să ştie că poate face asta. Altfel omul rămâne fără pensie, însă fiecare e răspunzător pentru propria soartă, nu? Dacă tot suntem la capitolul fiecare pentru el.. 😛

Pentru cei ce muncesc pentru alţii. Cei care muncesc, nu cei care freacă menta. Cei ce freacă menta şi nu vor un plus de răspundere, sunt avantajaţi de regimul de salariat.

Există doar avantaje în regimul de lucru PFA, dacă te informezi complet şi corect. Nu plăteşti nici o contribuţie la asigurări sociale, pensii & stuff. La cele publice, adică. Ai posibilitatea ca acei bani pe care i-ai plăti în mod normal la fondurile de şomaj, pensie, asigurare de sănătate, să-i direcţionezi spre locuri unde ai avea beneficii mai mari şi randamente mai bune. Statul este un foarte prost administrator, faţă de sistemul privat. Plus de asta, poţi ieşi la pensie de la 55 de ani, dacă ai tras suficient de mult încât să-ţi poţi permite o pensie bună din sistemul privat. Avantajele sunt ale celor care se informează. Însă aici dezavantajul faţă de cei care freacă menta şi aşteaptă să-i asiste cineva, este că TREBUIE să te informezi continuu despre tot, de la legislaţie la chestii fiscale. Şi e bine să ai prieteni (chiar şi plătiţi) care se pricep la fiscalitate. Şi să nu aştepţi să te ajute statul. Dar trebuie să munceşti. Trebuie să tragi tare, să nu freci menta. Ai mai multe avantaje, dar dacă nu-ţi faci treaba cum trebuie, ai şansa să rămâi şi fără ajutor de şomaj. Dacă ai ghinion, şi nu ştii să economiseşti, e bai. Aici cultura economică şi informaţia sunt cele mai mari ajutoare pe care le poţi primi sau învăţa.

Ei bine, toate aceste chestii sunt cumva împotriva statului. Împotriva mulţimii. Şi sunt doar câteva din multitudinea de opţiuni care se deschid în faţa acelor persoane care vor cu adevărat să beneficieze la maxim de rodul muncii lor. Dacă toţi am gândi aşa, statul nu ar mai exista. Dar, cum spunea amicul „dacă majoritatea asta a românilor, şi-ar da silinţa să facă un stat care să şi producă, nu numai să consume, ca justiţia să fie cu adevărat echitabilă, ca totul să fie corect şi echitabil, ca ordinea şi disciplina să fie ordine şi disciplină, şi ca acei asistaţi social să fie cu adevărat asistaţi, pe principiul învăţării omului să pescuiască, nu aruncatului cu peşti în stânga şi în dreapta din buzunarul public, apăi nu m-ar deranja să plătesc 60% impozite. Dar aşa, dacă toţi îşi urmăresc interesul, prost aş fi dacă n-aş face la fel. Plus că n-am nici un chef, la vârsta mea, să emigrez. Şi banii mei de aici îmi vin, din România. Deci nu-i vorba de nimic altceva decât de reducerea cheltuielilor şi eficienţa folosirii banului produs de mine”. Şi la fel gândesc majoritatea oamenilor. Nu se mai merită să fii Gică Contra. Degeaba vorbim şi milităm împotriva taxelor, dacă nu face nimic să ieşim din hazna. Se merită să foloseşti la maxim toate pârghiile şi mijloacele pentru a fi informat. Informaţia e noua marfă. Marfa viitorului.

P.S. Oy, dacă aţi şti cât am chibzuit la postul ăsta…

Singura chestie care mi-a ramas de explicat ar fi ca nu avem cum sa iesim din hazna decat daca incepem sa gandim. Lucid. Adica sa pricepem (asta va fi un urmator post, ca-i lunga si lata povestea) ca statul exista ca stat de drept doar daca ofera ceva, nu doar ia. Adica nu incaseaza taxe doar ca sa poata plati pe cei ce incaseaza taxele, si nu exista doar pentru ca trebuie sa justificam existenta administratiei publice. Statul trebuie sa aibe un scop care sa-i justifice existenta, si oricare ar fi el, nu se poate justifica prin sine insusi. Scop exogen (cred), masurabil si urmaribil. Scop care sa justifice fiecare actiune sau masura luata de catre acest stat. Dar voi reveni cu amanunte.

Cauta pe www.DexOnline.net orice cuvant sau expresie pe care n-ai inteles-o in articol.